Sexy

Marturisesc, desi sunt femeie, imi plac la nebunie blondele. Am in minte imaginea unei anumite blonde si peste tot unde privesc, mai gasesc una care sa-i semene.
Parul lung si putin ondulat, moale si asfixiat de parfumul fin si bineinteles lasat pe umerii goi. Sprancene subtiri, dar bine conturate apara ochii mari si verzi care rad, scotand in evidenta obrajii rotunzi cu gropite, nasul fin si buzele usor carnoase. Mainile-i cu incheieturile subtiri ale caror oase fine sunt scoase in evidenta se joaca in par, talia-i subtire si coapsele usor voluptoase se unduiesc in ritmul muzicii, picioarele-i inalte si subtiri sunt subjugate pantofilor cu toc. Pielea ei moale si catifelata este lipsita de aparare in fata perdelei de fum ce o inconjoara.
Iubesc ideea de femeie blonda.

Scrisoare catre liceeni, o chemare la citit. Oamenii care citesc sunt etichetati, sunt etichetati ca fiind indivizi retardati social, fara experiente de viata, fara avalansele de emotii cauzate de teribilismul vietii.
Deloc adevarat. Sunt momente in care ai da la schimb o siesta cu amicii, in schimbul unei discutii din care ai iesit triumfator. Caci da, sunt nemaipomenite descoperirile de ordin intelectual, sunt de neinlocuit labirinturile verbale, de nepretuit cartile ce nu te lasa sa le parasesti pe birou si amagitoare cele la sfarsitul carora esti trist ca s-au terminat. Si cand s-au terminat, vrei mai mult, si mai mult. Si incerci sa gasesti o carte care sa le intreaca, sau cel putin sa le egaleze. Si atunci te lovesti de fituici de doi bani, carti despre sexualitatea total eronata a epocii contemporane; ramai dezgustat, dar pe de o parte razi cu lacrimi, vrand a te asemana cu un Caragiale al timpului actual.
Vreau sa schimb tara asta, vrem sa schimbam tara asta. Dar sa recunoastem, suntem prea lenesi si ne complacem in etichetele pe care altii ni le pun, dandu-le satisfactie. Vreau sa fiu martor cand intelectul roman sparge cliseele americane.
Vreau sa fiu martor cand "cultura" asta romaneasca redescopera placerile intelectuale. Caci romanul nu stie numai "sa bea si sa chefuiasca" cum prea mult se mai faleste.
Pana atunci raman cu gustul amar.

luck..

Norocul ti-l faci singur pentru ca indraznesti, pentru ca nu ti-e teama sa risti, pentru ca ai in tine ceva-ul acela pe care trebuie sa-l ai mereu. Si cand vrei ceva, toate ti se aseaza si formeaza o poteca ce te indruma acolo unde ai vrut sa ajungi de la bun inceput.
Si, normal...o data ce ai ajuns acolo unde ti-ai propus, vrei mai mult. Si de ce nu ai vrea, din moment ce stii ca poti?
Si daca nu poti, ai fi un pic cam prea aventuros ca sa incepi ceva ce nu esti in stare sa termini. Atunci, ar trebui sa intervina "norocul prostului"?

Crash

Ciudat ca tot ce-i fericire e ignorata pe moment, ciudat ca nu ne putem analiza trairile decat a doua zi, de dimineata... ciudat si frumos, nu? Ne place sa povestim ce am facut aseara, cum am baut ca nebunii, cum am ras neincetat, neputincios :)

Si cateodata mi-e dor de serile ce te imping sa faci ceva nebunesc, ceva de care de dimineata ti-e rusine... "Te iubesc ma, daaaa...ce te uiti asa la mine? te iubesc, ce nu intelegi?"... Mi-e dor, mi-e dor... dar nu mai sunt in stare sa spun tot ce gandesc, prea multe lucruri ma strang din toate partile, nu mai pot sa fiu sincera decat eu cu mine...