Alexei

Scrisoare catre liceeni, o chemare la citit. Oamenii care citesc sunt etichetati, sunt etichetati ca fiind indivizi retardati social, fara experiente de viata, fara avalansele de emotii cauzate de teribilismul vietii.
Deloc adevarat. Sunt momente in care ai da la schimb o siesta cu amicii, in schimbul unei discutii din care ai iesit triumfator. Caci da, sunt nemaipomenite descoperirile de ordin intelectual, sunt de neinlocuit labirinturile verbale, de nepretuit cartile ce nu te lasa sa le parasesti pe birou si amagitoare cele la sfarsitul carora esti trist ca s-au terminat. Si cand s-au terminat, vrei mai mult, si mai mult. Si incerci sa gasesti o carte care sa le intreaca, sau cel putin sa le egaleze. Si atunci te lovesti de fituici de doi bani, carti despre sexualitatea total eronata a epocii contemporane; ramai dezgustat, dar pe de o parte razi cu lacrimi, vrand a te asemana cu un Caragiale al timpului actual.
Vreau sa schimb tara asta, vrem sa schimbam tara asta. Dar sa recunoastem, suntem prea lenesi si ne complacem in etichetele pe care altii ni le pun, dandu-le satisfactie. Vreau sa fiu martor cand intelectul roman sparge cliseele americane.
Vreau sa fiu martor cand "cultura" asta romaneasca redescopera placerile intelectuale. Caci romanul nu stie numai "sa bea si sa chefuiasca" cum prea mult se mai faleste.
Pana atunci raman cu gustul amar.